- un om cu reputaţie bună
- v. \un om cu reputaţie bună nume bun .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
un om cu reputaţie bună
Look at other dictionaries:
reputaţie — REPUTÁŢIE, reputaţii, s.f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [var.: (înv.) reputaţiúne s.f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, onis. Trimis… … Dicționar Român
reputat — REPUTÁT, Ă, reputaţi, te, adj. Care se bucură de o reputaţie bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, preţuit. – Din fr. réputé. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPUTÁT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
faimă — FÁIMĂ, faime, s.f. Renume, reputaţie (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neaşteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2.… … Dicționar Român
lefterie — LEFTERÍE, lefterii, s.f. (fam.) Credit; încredere. ♢ expr. A şi mânca (sau a şi pierde) lefteria = a şi pierde reputaţia de om cinstit faţă de cineva. – Din ngr. (e)leftería libertate . Trimis de andreeadima, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEFTERÍE… … Dicționar Român
presă — PRÉSĂ, prese, s.f. I. Dispozitiv, unealtă, maşină cu care se execută operaţia de presare a unui material, obiect. ♦ spec. Maşină tipografică simplă care tipăreşte prin presarea hârtiei pe un zaţ acoperit de cerneală. II. Totalitatea publicaţiilor … Dicționar Român
omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
compromite — COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr.… … Dicționar Român
reabilita — REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi recapete sau a şi recăpăta buna dispoziţie, a( şi) restabili prestigiul ştirbit. 2. tranz. (jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei… … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
credit — CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică… … Dicționar Român
